domenica 16 agosto 2015

Oboseala strica treaba!

Azi am avut ziua " da-mi o pace si-ti dau doua"!
Iubesc fetele mele, le iubesc mai mult ca viata, dar uneori , ma simt asa obosita de una si aceeasi.
O data,cind incercam sa-i lamuresc asta lui Marcel, el mi-a reprosat, ceva de tipul, daca sint asa de satula de toate, de ce m-am apucat sa fac copii!? Sa zic ca m-am enervat, e sa zic putin! S-a terminat tot cu o cearta ... razboi mondial! Nu e vorba ca ma satur de copiii mei, nu e vorba ca ma obosesc de ele, e  de situatie ca ma obosesc. am nevoie de un schimb de anturaj!
Cind era Svetulea mica , n-am avut aceste probleme. De la 4 luni am iesit la lucru, banii, nu ajungeau, aveam dadaca, si chiar daca dormeam 4-5 ore, nu eram asa obosita ca acum. Marcel zice -virsta. Nu sunt de acord! Virsta nu are nici o legatura!
Nu fac parte din rindul mamicilor norocoase cu bunici alaturi, adica bunica, este, dar , ea vine asa, din cind in cind, se joaca putin, pentru placerea personala sa zicem asa. Nu am pe cineva, care sa fie prezent cind am nevoie sa ies, sigur , iesim, dar , intordeauna tot familionul :) Nu zic ca e rau, dar... Am si eu nevoie citeodata de putin spatiu.
Azi Svetulea a incercat mititica sa ma calmeze, si cu naivitatea ei de copil, zice, "mama, eu doar te ajut!". Si are dreptate, ma ajuta mult. ea iese afara cu Andreea, ea stringe hainele, ea stringe masa, face de fapt tot ce trebuie sa faca un copil de virsta ei, nici mai mult, nici mai putin.
Dar nu e ceea de ce am nevoie in momentele mele de criza ! :( In asa momente tot ce vreau e sa fiu lasata in pace, sa stau in liniste,  sa nu fiu intrebata fiecare 5 min cum se face asta, unde se pune ceilalta, cind trebuie astlalta, cind mincam, unde-i camasa, da-mi ciorapii...mama uite aici, mama , mama, mama...
pentru a rupe acele putine ore de singuratate a fost nevoie de o cearta... de data asta, al doilea razboi mondial! Nu era mai smplu daca sotiunea mea iubita ma intelegea asa, din prima?
 Si sigur, dupa asa o zi ma simt vinovata :(
Dar de ce ? Eu sint mamica, dar sint si femeie. Da, traiesc pentru fetele mele, dar am nevoie sa traiesc si ca femeie, nu numai ca mamica!
Nu stiu de ce, noi mamicile avem aceasta tendinta de a ne simti vinovate. si nu e bine! doar dupa acele citeva ore de odihna si liniste, ne reluam toate obligatiile cu inca mai multa ardoare. Si nu sintem numai noi mamicile a cistiga din asta. Doar fiind obosite tratam copiii nostri mai rau, sintem nervoase fara motiv, poate nu observam la timp ceea ce cu mintea limpede vedem indata.
Sigur ideal ar fi in asa momente sa iesim din casa, sa ne ducem la coafor, sau macar la o cafeluta cu o prietena, in cazul meu , m-am limitat sa ma inchid in dormitor si sa dorm. Macar atit, desi nu e de ajuns :(
Tratati-va bine mamicute, lasati gindurile de vinovatie la o parte si nu va extenuati. Fiind extenuate nu faceti bine la nimeni!

Avem noroc de Graziano, parca simte cind e nevoie de el!
 Papusele mamei maninca inghetata :)

Va urez numai bine la toti, si principalul, traiti in pace, evitati razboiul din casa :).